Astmul este o afecțiune inflamatorie cronică a sistemului respirator, caracterizată prin îngustarea reversibilă a căilor respiratorii. Aceasta duce la simptome variate, cum ar fi dificultăți de respirație, senzație de constricție toracică, respirație șuierătoare și episoade de tuse, mai ales în timpul nopții sau dimineața devreme. Inflamația persistentă a căilor respiratorii face ca acestea să devină mai sensibile la diverși factori iritanți, care pot declanșa simptomele de astm.
În timpul unei crize de astm, mușchii din jurul bronhiilor se contractă, căile respiratorii devin mai înguste, iar secrețiile de mucus sunt produse în exces. Aceste modificări duc la dificultăți în respirație care pot necesita intervenție medicală promptă pentru a preveni complicațiile. În funcție de severitate, astmul poate varia de la o formă ușoară, controlabilă prin medicație de întreținere, până la forme severe care necesită monitorizare constantă și intervenție medicală frecventă.
La Clinica Vaio Life, spirometria utilizată pentru diagnosticarea astmului bronșic vă este oferită inclusiv în mod gratuit, în calitate de asigurat, fiind decontată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).
Pentru mai multe detalii despre serviciile medicale de pneumologie oferite gratuit la sediul nostru din Calea Crângași nr. 29, Sector 6, București, vă rugăm să ne contactați la telefon: 0771.376.713.
Cauzele, factorii de risc și simptomele astmului
Astmul este declanșat de o combinație între predispoziția genetică și expunerea la diverși factori de mediu, cum ar fi polenul, praful, fumul de țigară, părul de animale, infecțiile virale, aerul rece, umiditatea, mucegaiul, poluarea atmosferică etc. La unii pacienți, factorii genetici joacă un rol important, mai ales în familiile unde există antecedente de alergii sau astm. Acești factori determină o sensibilitate crescută a căilor respiratorii la diferiți alergeni. Fiecare pacient poate avea declanșatori diferiți, iar identificarea și evitarea acestora reprezintă un pas esențial în gestionarea bolii.
Există anumite forme particulare de astm, cum ar fi astmul indus de efort, care se manifestă prin simptome de dificultate respiratorie la câteva minute după începerea unei activități fizice intense. Astmul profesional este un alt tip specific, apărând ca urmare a expunerii repetate la substanțe iritante la locul de muncă.
Simptomele astmului includ respirație șuierătoare, tuse persistentă, dificultate în respirație, senzație de strângere în piept. Aceste manifestări pot varia de la ușoare la severe și pot apărea atât pe timp de noapte, cât și în timpul activităților fizice. În unele cazuri, simptomele sunt intermitente, dar pot deveni cronice dacă boala nu este gestionată corespunzător.
Crizele de astm reprezintă episoade acute în care simptomele devin severe, necesită intervenție medicală și administrarea de bronhodilatatoare pentru a ameliora rapid îngustarea căilor respiratorii.
Diagnosticarea astmului: metode și proceduri
Este important ca diagnosticul de astm să fie pus corect, deoarece simptomele sale pot fi similare cu cele ale altor afecțiuni respiratorii, cum ar fi boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) sau bronșita cronică. Un diagnostic corect permite inițierea unui tratament adecvat și prevenirea deteriorării stării de sănătate a pacientului. Medicul pneumolog va evalua istoricul medical al pacientului, inclusiv prezența altor afecțiuni alergice, cum ar fi rinita alergică sau eczemele.
Diagnosticarea astmului presupune evaluarea simptomelor și efectuarea unor teste de respirație, cum ar fi spirometria, care măsoară capacitatea pulmonară. Acest test ajută la determinarea severității obstrucției căilor respiratorii. Alte teste pot include măsurarea fluxului expirator de vârf, teste alergologice și, în unele cazuri, radiografii toracice pentru a exclude alte afecțiuni pulmonare. Testele de provocare cu metacolină sau de variabilitate a fluxului expirator maxim (PEF) pot ajuta la confirmarea diagnosticului de astm.
Tratamentul astmului: medicamente și stil de viață
Tratamentul astmului include două categorii principale de medicamente: cele de control și cele de criză. Medicamentele de control (precum corticosteroizii inhalatori, bronhodilatatoarele de lungă durată și alte medicamente antiinflamatoare), sunt utilizate pe termen lung pentru a reduce inflamația căilor respiratorii. Acestea ajută la menținerea astmului sub control și la reducerea riscului crizelor severe.
Pentru ameliorarea rapidă a simptomelor în timpul unei crize de astm, bronhodilatatoarele cu acțiune rapidă sunt esențiale. Aceste medicamente relaxează mușchii din jurul căilor respiratorii și permit trecerea unui flux mai mare de aer, reducând astfel dificultățile de respirație. Utilizarea corectă a dispozitivelor inhalatoare este foarte importantă pentru eficiența tratamentului, iar pacienții trebuie să fie instruiți în mod corespunzător de către medicul lor.
În cazul pacienților cu forme severe de astm, pot fi necesare terapii suplimentare, cum ar fi administrarea de anticorpi monoclonali (omalizumab, mepolizumab) sau corticosteroizi sistemici. Aceste tratamente sunt de obicei rezervate pacienților care nu răspund la medicația convențională și care au un risc crescut de complicații.
Adoptarea unui stil de viață sănătos poate contribui la gestionarea eficientă a astmului. Evitarea factorilor declanșatori, cum ar fi fumul de țigară, praful și alergenii, are un rol important în prevenirea intensificării bolii. De asemenea, practicarea exercițiilor fizice adaptate și menținerea unei greutăți optime ajută la îmbunătățirea funcției pulmonare.
Monitorizarea simptomelor și a fluxului expirator de vârf permite pacienților să identifice rapid agravarea astmului și să ia măsurile necesare pentru a evita crizele severe. Este important ca fiecare pacient să colaboreze cu medicul său pneumolog pentru a dezvolta un plan de acțiune personalizat, care să includă administrarea corectă a medicamentelor și identificarea semnelor de avertizare ale unei crize iminente.
Planul de acțiune include și măsuri pentru ajustarea dozelor de medicamente în funcție de intensitatea simptomelor. De exemplu, creșterea dozei de corticosteroizi în cazul apariției unor simptome severe poate ajuta la prevenirea spitalizării.
Alimentația, activitatea fizică și terapiile complementare
Deși nu există o dietă specifică pentru astm, o alimentație echilibrată și un stil de viață sănătos pot contribui la îmbunătățirea stării generale de sănătate a pacienților și la reducerea frecvenței simptomelor. Consumul de alimente bogate în antioxidanți, cum ar fi fructele și legumele proaspete, poate sprijini sistemul imunitar și poate reduce inflamația din corp.
De asemenea, evitarea alimentelor care pot declanșa reacții alergice este esențială, mai ales în cazul astmului alergic. De exemplu, unele persoane pot avea reacții alergice la proteinele din lapte, nuci, crustacee sau gluten, care pot agrava simptomele respiratorii. Este recomandat ca pacienții cu astm să consulte un medic nutriționist pentru a identifica eventualele sensibilități alimentare și pentru a primi sfaturi despre o dietă echilibrată.
Activitatea fizică este recomandată pacienților cu astm, deoarece ajută la menținerea unei bune funcții respiratorii, la întărirea mușchilor respiratori și la îmbunătățirea capacității pulmonare. Totuși, astmul indus de efort necesită o abordare atentă în timpul exercițiilor fizice. Pacienții trebuie să fie conștienți de propriile limite și să își adapteze intensitatea antrenamentelor astfel încât să nu declanșeze simptomele de astm.
Pentru a evita crizele de astm în timpul exercițiilor fizice, se recomandă o încălzire adecvată înaintea activităților intense și utilizarea unui inhalator cu acțiune rapidă înainte de antrenament, la recomandarea medicului. Sporturi precum înotul, mersul pe jos și yoga pot fi benefice pentru pacienții cu astm, deoarece acestea permit o activitate controlată și o respirație mai profundă.
Pacienții pot apela și la terapii complementare, cum ar fi exercițiile de respirație, care ajută la îmbunătățirea controlului asupra funcției respiratorii. Astfel de tehnici pot contribui la reducerea anxietății asociate cu episoadele de respirație dificilă.