O sângerare apărută între două menstruații poate părea un episod minor, mai ales dacă se manifestă doar prin câteva pete de sânge și nu este însoțită de durere. Uneori, explicația este benignă. Totuși, sângerarea care se repetă, apare după contactul sexual sau este însoțită de alte simptome merită evaluată ginecologic.

Cauzele pot varia de la fluctuații hormonale și metode contraceptive până la afecțiuni ale uterului sau colului uterin, infecții, sarcină ori administrarea anumitor medicamente. Momentul apariției, frecvența, cantitatea și manifestările asociate oferă indicii importante, dar sângerarea este un simptom, nu un diagnostic.

Ce înseamnă sângerările între menstruații?

Sângerările între menstruații, numite și sângerări intermenstruale, sunt episoade de sângerare vaginală care apar în afara perioadei în care este așteptată menstruația. Pot fi discrete, sub forma unor pete rozalii, roșii sau maronii, dar uneori pot avea un flux asemănător unei menstruații ușoare.

Termenul descrie un simptom, nu stabilește cauza. Sursa sângelui poate fi uterul, colul uterin sau vaginul; în anumite situații trebuie luată în considerare și o sarcină. Sângerarea uterină anormală (AUB – Abnormal Uterine Bleeding) se referă la sângerarea care provine din uter și se abate de la tiparul menstrual normal, în afara sarcinii.

O sângerare redusă poate apărea în apropierea ovulației, în perioada în care nivelurile hormonale se modifică. Totuși, nu orice episod de sângerare la mijlocul ciclului este provocat de ovulație. În terminologia FIGO revizuită în 2018, sângerarea intermenstruală poate apărea ciclic sau neregulat.

Care sunt cauzele sângerărilor intermenstruale?

Cauzele pot fi diferite în funcție de vârstă, etapa reproductivă, istoricul medical și particularitățile ciclului menstrual. Uneori există o singură explicație, alteori mai mulți factori contribuie la apariția sângerării.

Fluctuațiile hormonale și tulburările de ovulație

Ciclul menstrual este reglat prin interacțiunea dintre hipotalamus, hipofiză și ovare. Modificările nivelurilor de estrogen și progesteron influențează dezvoltarea și eliminarea endometrului, mucoasa care căptușește interiorul uterului.

Dacă ovulația nu are loc în mod regulat sau echilibrul hormonal este perturbat, endometrul se poate dezvolta și elimina neregulat. Pot apărea astfel sângerări neprevăzute, menstruații neregulate sau episoade de sângerare prelungită.

Aceste modificări pot apărea în adolescență, în perioada de tranziție către menopauză sau în asociere cu anumite afecțiuni endocrine, precum sindromul ovarelor polichistice ori tulburările tiroidiene. În perimenopauză, schimbările hormonale pot influența regularitatea menstruațiilor; poți afla mai multe în articolul despre sănătatea femeii după 40 de ani și rolul consultului ginecologic.

Contracepția hormonală și dispozitivele intrauterine

Sângerările între menstruații pot apărea după începerea utilizării unei metode contraceptive hormonale, schimbarea preparatului sau modificarea schemei de administrare. Sunt posibile și atunci când pilulele contraceptive sunt administrate cu întârziere sau omise.

Dispozitivele intrauterine pot influența, la rândul lor, tiparul sângerărilor. În primele 3–6 luni după montarea unui dispozitiv cu cupru pot apărea pete de sânge, sângerări ușoare, dar și menstruații mai abundente sau prelungite; aceste modificări sunt de regulă nepericuloase și tind să se reducă în timp. În cazul sistemelor intrauterine care eliberează levonorgestrel, sunt de așteptat mai ales pete de sânge sau sângerări ușoare în primele 3–6 luni, care de regulă se diminuează ulterior. Sângerările abundente sau prelungite sunt neobișnuite în timpul utilizării acestor sisteme. Aceste tipare sunt descrise în recomandările CDC din 2024 privind contracepția intrauterină.

Dacă după o perioadă în care sângerările s-au stabilizat apare un episod nou, abundent sau prelungit, medicul poate verifica dacă există o altă cauză, precum deplasarea dispozitivului, o infecție, o sarcină, o tulburare tiroidiană sau o afecțiune uterină. Sângerarea nu înseamnă automat că metoda contraceptivă trebuie întreruptă, dar modificările persistente sau însoțite de durere trebuie discutate cu medicul ginecolog.

Polipii endometriali, fibroamele și adenomioza

Polipii endometriali sunt formațiuni dezvoltate din mucoasa uterului. De cele mai multe ori sunt benigni, dar pot provoca sângerări neregulate, inclusiv între menstruații, în funcție de localizare.

Fibroamele uterine, numite și leiomioame, sunt formațiuni necanceroase dezvoltate din musculatura uterului. Manifestările depind de dimensiune și localizare. Unele sunt asimptomatice, în timp ce altele pot fi asociate cu menstruații abundente, sângerări neregulate, presiune pelvină sau durere.

Adenomioza este o afecțiune în care țesut asemănător endometrului se găsește în peretele muscular al uterului. Poate fi asociată cu menstruații abundente și durere menstruală, fiind inclusă între cauzele structurale ale sângerării uterine anormale. Informațiile ACOG despre sângerarea uterină anormală prezintă și această asociere.

Nu orice polip, fibrom sau modificare identificată ecografic explică automat sângerarea. Medicul trebuie să coreleze rezultatele investigațiilor cu simptomele și examinarea clinică.

Infecțiile și modificările colului uterin

Inflamațiile și infecțiile de la nivelul colului uterin sau al tractului genital pot provoca sângerări intermenstruale. Printre cauzele posibile se numără cervicitele și unele infecții cu transmitere sexuală. Pot apărea și alte manifestări, precum secreții vaginale modificate, miros neobișnuit, usturime la urinare, durere pelvină sau disconfort în timpul contactului sexual.

Sângerarea după contactul sexual poate avea și cauze neinfecțioase, precum polipii cervicali, ectropionul cervical sau uscăciunea și fragilitatea mucoasei vaginale. Aceste cauze sunt prezentate și în informațiile NHS despre sângerarea vaginală între menstruații sau după contactul sexual.

În anumite cazuri, modificările precanceroase sau cancerul de col uterin pot provoca sângerări neobișnuite. Acest lucru nu înseamnă că orice sângerare după contactul sexual indică o afecțiune malignă, ci că simptomul trebuie evaluat în contextul potrivit.

Sarcina și alte cauze sistemice sau medicamentoase

O sângerare apărută în afara menstruației poate fi asociată cu o sarcină incipientă sau cu o complicație a sarcinii. Dacă există posibilitatea unei sarcini, aceasta trebuie luată în considerare înainte de atribuirea simptomului unei dereglări hormonale.

Mai rar, sângerarea poate fi influențată de tulburări de coagulare, afecțiuni endocrine sau administrarea unor medicamente, inclusiv anticoagulante. De aceea, istoricul medical și lista tratamentelor utilizate sunt importante pentru stabilirea diagnosticului.

Cum sunt clasificate medical cauzele sângerării uterine anormale?

Pentru femeile neînsărcinate de vârstă reproductivă, atunci când s-a stabilit că sângerarea are origine uterină, clasificarea PALM–COEIN a Federației Internaționale de Ginecologie și Obstetrică (FIGO) oferă un cadru standardizat pentru identificarea cauzelor posibile. Sistemul a fost publicat în 2011 și revizuit ulterior, inclusiv în ceea ce privește nomenclatura simptomelor.

Clasificarea cuprinde două categorii principale:

• Cauze structurale (PALM): polipi, adenomioză, leiomioame (fibroame), malignitate și hiperplazie endometrială.
• Cauze nonstructurale (COEIN): coagulopatii, disfuncții ovulatorii, cauze endometriale, cauze iatrogene (legate de medicamente sau dispozitive) și cauze neclasificate în celelalte categorii.

Poți consulta clasificarea PALM–COEIN publicată de FIGO în 2011 și revizuirea FIGO din 2018 privind simptomele sângerării uterine și clasificarea cauzelor.

Clasificarea îl ajută pe medic să stabilească diagnosticul diferențial. De exemplu, sângerarea poate avea legătură cu un polip identificat ecografic, cu o tulburare de ovulație sau cu utilizarea unei metode contraceptive. În unele situații, mai multe cauze pot coexista. Nu există un singur tratament potrivit tuturor tipurilor de sângerare; conduita depinde de cauza identificată, de vârstă, de istoricul medical și de eventualele planuri reproductive.

Când trebuie investigate sângerările între menstruații?

Un episod izolat de sângerare redusă poate avea o explicație benignă. Totuși, o sângerare nouă, diferită de tiparul obișnuit al ciclului sau care se repetă merită discutată cu medicul ginecolog. Consultația nu înseamnă automat că există o afecțiune gravă, ci permite identificarea cauzei și stabilirea conduitei potrivite.

Este recomandată o evaluare ginecologică atunci când:

• sângerarea apare în mod repetat între menstruații;
• ciclul menstrual devine neregulat sau își modifică semnificativ tiparul;
• apare sângerare după contactul sexual;
• episoadele devin mai abundente sau durează mai mult decât de obicei;
• apar dureri pelvine, crampe neobișnuite sau disconfort în timpul contactului sexual;
• apar secreții vaginale modificate, miros neobișnuit sau usturime;
• sângerarea apare după o perioadă în care ciclul menstrual era regulat.

Sângerarea după menopauză

Orice sângerare vaginală apărută după cel puțin 12 luni fără menstruație trebuie investigată, chiar dacă este redusă cantitativ și apare o singură dată. Sângerarea uterină care apare la 12 luni sau mai mult după ultima menstruație este denumită sângerare postmenopauzală. Medicul trebuie să identifice sursa și să excludă inclusiv hiperplazia endometrială și cancerul endometrial.

Recomandările ACOG actualizate în 2026 indică folosirea împreună a ecografiei transvaginale și a prelevării de țesut endometrial pentru evaluarea inițială a majorității pacientelor cu sângerare postmenopauzală. Ecografia transvaginală fără biopsie poate fi luată în considerare numai în situații atent selectate, când sunt îndeplinite toate condițiile: un singur episod de sângerare, endometru vizualizat complet și cu grosime de cel mult 4 mm, absența factorilor de risc importanți pentru cancer endometrial și accesul la evaluare și urmărire ginecologică promptă. Pacienta trebuie informată că sângerarea persistentă sau reapărută impune reevaluare imediată.

Aceste criterii sunt prezentate în actualizarea ACOG din 2026 privind evaluarea sângerării postmenopauzale. Pragul de 4 mm nu trebuie interpretat ca o regulă care elimină necesitatea biopsiei pentru toate pacientele; decizia depinde de contextul clinic și de factorii individuali de risc.

Când este nevoie de evaluare medicală de urgență?

O sângerare foarte abundentă, însoțită de amețeală accentuată, senzație de leșin, slăbiciune importantă, dificultăți de respirație, durere toracică sau durere abdominală severă necesită evaluare medicală imediată.

Un reper practic menționat de ACOG este sângerarea care îmbibă complet cel puțin un absorbant sau tampon în fiecare oră, timp de peste două ore consecutive, atunci când este însoțită de amețeală sau senzație de leșin, durere toracică ori dificultăți de respirație. În această situație, solicită asistență medicală de urgență. Poți consulta informațiile ACOG despre sângerarea uterină anormală și semnele sângerării abundente.

Dacă există posibilitatea unei sarcini și apar sângerare vaginală sau durere pelvină, este necesară evaluarea medicală pentru a exclude o sarcină extrauterină. Durerea abdominală sau pelvină bruscă și intensă, durerea la nivelul umărului, slăbiciunea accentuată, amețeala ori leșinul pot indica o complicație gravă. Solicită imediat ajutor medical sau apelează 112. Poți consulta și informațiile ACOG despre sarcina extrauterină și simptomele care necesită evaluare de urgență.

Ce presupune evaluarea ginecologică?

Investigațiile nu sunt identice pentru toate pacientele. Medicul stabilește ce este necesar în funcție de vârstă, simptome, istoricul menstrual, posibilitatea unei sarcini și rezultatele examinării inițiale. Scopul este identificarea sursei sângerării și a eventualei afecțiuni care o provoacă.

Discuția medicală și examenul ginecologic

Evaluarea începe cu istoricul simptomelor: data ultimei menstruații, regularitatea ciclurilor, momentul apariției sângerării, durata, cantitatea aproximativă și eventualele manifestări asociate.

Medicul poate solicita informații despre metoda contraceptivă, medicamente, sarcini anterioare, intervenții ginecologice și antecedente personale sau familiale relevante. În funcție de situație, examinarea poate include evaluarea vaginului și a colului uterin, precum și examenul pelvin.

Analizele de laborator

Dacă există posibilitatea unei sarcini, un test de sarcină din urină sau sânge poate fi necesar. În cazul sângerărilor abundente sau prelungite, hemoleucograma poate ajuta la identificarea anemiei.

Alte analize, precum testele funcției tiroidiene, prolactina sau investigațiile pentru tulburări de coagulare, sunt recomandate atunci când istoricul și manifestările clinice indică o astfel de suspiciune. Testele pentru infecții cu transmitere sexuală pot fi necesare în funcție de simptome și de factorii de risc. Informațiile ACOG despre evaluarea sângerării uterine anormale prezintă și investigațiile care pot fi utilizate în funcție de situația clinică.

Ecografia ginecologică

Ecografia, în special cea transvaginală atunci când este potrivită pentru pacientă, oferă informații despre uter, endometru și ovare. Poate ajuta la identificarea fibroamelor, polipilor, modificărilor endometriale sau a altor anomalii structurale.

Ghidul de examinare ultrasonografică în ginecologie, publicat în 2022 de Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România, Societatea de Ultrasonografie în Obstetrică și Ginecologie din România și Colegiul Medicilor din România, oferă repere pentru efectuarea și interpretarea examinării ecografice în practica ginecologică.

Ecografia nu înlocuiește însă toate celelalte investigații. Un rezultat aparent normal nu exclude automat orice cauză a sângerării, iar necesitatea unor teste suplimentare se stabilește în funcție de contextul clinic.

Testarea colului uterin și investigațiile suplimentare

Testarea Babeș-Papanicolau și testarea HPV au roluri importante în screeningul și depistarea modificărilor de la nivelul colului uterin, dar nu identifică toate cauzele unei sângerări intermenstruale și nu înlocuiesc evaluarea unui simptom deja prezent.

Dacă aspectul colului sau rezultatele testelor ridică suspiciuni, medicul poate recomanda colposcopia și, dacă este indicat, biopsia. Poți afla mai multe despre această investigație în articolul Vaio Life dedicat colposcopiei.

În anumite cazuri, mai ales când există suspiciunea unei patologii endometriale, pot fi necesare histeroscopia sau biopsia endometrială. Aceste proceduri permit examinarea directă a cavității uterine sau analiza țesutului endometrial.

În recomandările ACOG privind sângerarea uterină anormală la femeile neînsărcinate de vârstă reproductivă, prelevarea de țesut endometrial este indicată ca test de primă linie la pacientele cu vârsta peste 45 de ani. La pacientele sub 45 de ani, poate fi indicată în cazul expunerii la estrogen fără opoziție progesteronică (de exemplu, în anumite situații asociate obezității sau sindromului ovarelor polichistice), al sângerării persistente sau al lipsei de răspuns la conduita medicală inițială. Aceste criterii se referă la evaluarea sângerării uterine anormale la vârsta reproductivă și nu trebuie confundate cu recomandările distincte pentru sângerarea postmenopauzală.

Biopsia endometrială și histeroscopia nu sunt recomandate automat tuturor pacientelor. Decizia depinde de vârstă, factorii de risc, persistența sângerării și rezultatele investigațiilor inițiale. Poți consulta recomandările ACOG privind evaluarea și managementul sângerării uterine anormale la femeile de vârstă reproductivă.

Ce poți face până la consultație?

Până la evaluarea medicală, este util să urmărești evoluția simptomului. Notează data apariției sângerării, durata, cantitatea aproximativă, aspectul și eventualele simptome asociate. Aceste informații pot ajuta medicul să stabilească dacă există o legătură cu ovulația, contactul sexual, contracepția sau alte modificări ale ciclului.

Dacă există posibilitatea unei sarcini, efectuează un test și comunică rezultatul medicului. Menționează toate medicamentele utilizate și orice modificare recentă a metodei contraceptive.

Evită administrarea din proprie inițiativă a tratamentelor hormonale sau a medicamentelor destinate opririi sângerării. Acestea pot modifica manifestările și pot întârzia identificarea cauzei. Dacă sângerarea devine abundentă sau apar simptome de alarmă, nu aștepta consultația programată.

Pentru evaluarea sângerărilor între menstruații, în cadrul unei consultații de ginecologie la Vaio Life, medicul poate discuta istoricul menstrual și ginecologic, poate examina colul uterin și poate stabili ce investigații sunt justificate în funcție de simptome.

Pentru o consultație, accesează pagina de programare online.

Clinica Vaio Life se află la Calea Crângași nr. 29, Sector 6, București.